Iluminatul fațadelor

Iluminatul fațadelor

10.06.2019 10:58

În mod tradiţional arhitecţii proiectează și modelează clădirile într-un raport foarte strâns cu lumina naturală, încercând să armonizeze două elemente: lumina care pătrunde în interior și textura, jocul de lumini și umbre creat de lumina soarelui.

Imaginea nocturnă a clădirilor a început să capete o mai mare importanţă abia de curând, chiar dacă iluminatul public în mediul urban în Europa datează încă din secolul XV. Astfel, în secolul XX au apărut și s-au consolidat cele două moduri principale de tratare a iluminatului artificial al clădirilor: primul, în care imaginea de noapte o “imita” pe cea de zi și al doilea, în care clădirea îmbracă după asfinţit o “rochie de seară” (fie ea de gală sau nu).


Indiferent de abordare, scopul este însă acelaşi şi urmăreşte, pe lângă realizarea unui mediu sigur, paşnic, în care oamenii să poată circula și după căderea întunericului, punerea în valoare a clădirii şi a spaţiului urban.

Tehnicile de bază folosite în iluminatul arhitectural al clădirilor sunt:

  • Iluminatul razant (direcţionat în lungul suprafeţei de iluminat): este folosit cu succes în cazul faţadelor cu suprafeţe texturate şi a coloanelor sau a altor elemente de lungimi mari; 
  • Iluminatul direcţionat de la distanţă: este folosit în general pentru clădiri la care este importantă iluminarea întregii faţade sau a întregului volum şi care sunt compuse din suprafeţe plane de mari dimensiuni. Aceasta tehnică este aplicată și pentru iluminarea izolată a anumitor elemente sau pentru crearea de desene pe suprafaţa clădirii. Când lumina este direcţionată frontal pe un element, acest lucru va genera estomparea detaliilor (reliefului) faţadei. Dacă lumina este direcţionată la un unghi, vor fi evidenţiate anumite elemente, respectiv cele care lasă umbre pronunţate. Pentru elemente de scară mică sau medie se poate recurge și la iluminatul din spate, care va evidenţia doar conturul elementului iluminat; aceasta tehnică, provenită din teatru fiind însă atipică pentru iluminatul urban;
  • Iluminatul de interior: este folosit în general pentru clădiri cu suprafeţe vitrate mari. Chiar și în cazul clădirilor cu dimensiuni obişnuite cu ferestre, iluminarea camerelor dă arhitecturii o senzație de profunzime nouă care rareori este percepută în timpul zilei. În cazul clădirilor cu suprafeţe vitrate foarte mari și care în timpul zilei sunt percepute ca foarte transparente, permiţand citirea spaţiilor interioare din spatele faţadei, va trebui ca seara, pentru a reda aceeaşi senzaţie de profunzime, să fie iluminate plafonul şi suprafeţele arhitecturale de fundal;

  • Iluminatul integrat în elementele faţadei cu panouri luminoase sau cu panouri multimedia. Această tehnică este potrivită mai ales pentru spaţii și clădiri urbane cu pondere comercială mare.

Aplicarea uneia sau alteia dintre tehnicile de mai sus depinde de natura clădirii și a spaţiului în care aceasta este amplasată, de stilul și de textura faţadei de iluminat şi nu în ultimul rând de dorinţa de a focaliza interesul privitorului, fie către clădirea în sine, fie către alte elemente ale spaţiului urban (statui,vegetaţie) pentru care faţada iluminată devine un fundal.

Ca în orice proiect de iluminat, dincolo de tehnicile de bază pentru direcţionarea luminii, elementele pe care le putem controla pentru obţinerea efectului dorit sunt culoarea, forma fluxului luminos și intensitatea.

Culoarea are o importanţă deosebită în modelarea faţadelor. Dacă pentru instalaţii temporare și pentru iluminatul festiv sunt potrivite și aplicaţiile de lumină colorată, în general iluminatul arhitectural cu impact pozitiv de durată lungă este mai degrabă cel realizat cu lumină albă: caldă, foarte potrivit pentru suprafeţele de piatră, tencuială și lemn sau rece pentru suprafeţe cu elemente dominante de metal.

În funcţie de forma şi de densitatea decoraţiunilor de pe o faţadă, proiectantul poate însă alege în orice schemă să accentueze anumite elemente cu lumină colorată. Percepţia strălucirii unei suprafeţe variază în funcţie de saturaţia culorii: respectiv cu cât lumina aplicată pe o suprafaţă (sau culoarea materialului) este mai saturată, cu atât suprafaţa respectivă este perceptă ca mai strălucitoare (efectul Helmholtz Kohlrausch). Din acest motiv, aplicaţiile de lumină colorată pe o faţadă vor avea avantajul de a fi mai puţin energofage decât aplicaţiile de lumină nesaturată, dar, din acelaşi motiv, culoarea trebuie aplicată cu „zgârcenie” şi inteligenţă; în pofida unei compoziţii perfecte, o culoare prost sau inabil plasată poate ruina întregul efect al schemei de iluminat.

Controlul formei fluxului luminos face posibilă limitarea geometrică foarte precisă a suprafeţelor iluminate. Sistemul optic al corpurilor de iluminat poate fi construit (sau accesorizat) în așa fel încât fluxul luminos să fie distribuit conic, simetric, asimetric, piramidal, prismatic sau cilindric. Prin controlul formei fluxului luminos pot fi introduse în compoziţie elemente de ritm şi de scară, pot fi iluminate suprafeţe mai mari sau, dimpotrivă, elemente izolate.

Tehnologia de astăzi ne permite şi controlarea în mod dinamic a luminii, cu temporizări rapide (schimbări dramatice ale culorii sau ale intensităţii, pe parcursul câtorva minute) sau lente, subtile (schimbări de la o zi la alta, de la un sezon la altul, scenarii speciale de Sărbători). Sunt de asemenea posibile proiecţii sofisticate, încorporarea de efecte şi de semnal video. Exemplele cele mai vechi în această categorie de faţade „multimedia” sunt Times Square şi Picadilly Circus. Posibilitaţile tehnologice actuale combinate cu veniturile mari obţinute din publicitate fac ca transformarea faţadelor clădirilor în ecrane multimedia să fie extrem de tentante în ochii investitorilor şi ai oamenilor de afaceri. Totuşi, dezvoltarea necontrolată şi exacerbată a iluminatului urban poate influenţa negativ imaginea oraşului. Nici folosirea iluminatului urban cu caracter strict funcţional nu mai este o opțiune suficient de bună. Prin urmare, ca întotdeauna, cheia stă în echilibru.

Postat în News De:
Claudia Luminarium